semence

Vezi și : semencé

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză veche semence, semance, care provine din latină populară *sēmentia < din latină sēmentis („semănat, semănare, însămânțare”), din sēmen („sămânță”).

Înrudit cu catalană semença, italiană semente, semenza, occitană semença, portugheză semente, română sămânță și spaniolă sementera, semencera, simiente, simienza.

Pronunție

• AFI: /sə.mɑ̃s/
•  Audio^fișier

Substantiv

semence f., semences pl.

1. (bot., agr.) sămânță
2. (biol.) sămânță, spermă
3. (fig.) sămânță

Sinonime

• 1-2: germe

Cuvinte derivate

• ensemencement
• ensemencer
• semenceau
• semencer
• semencier

Cuvinte apropiate

• disséminer
• inséminer
• séminaire
• séminal
• semer

Adjectiv

Declinarea adjectivului semence
	Singular	Plural
Masculin	semence	semences
Feminin	semence	semences

1. (agr.) păstrat pentru sămânță

Hiponime

• bulbe
• caïeu
• gousse
• grain
• graine
• noyau
• œilleton
• rhizome
• sperme
• tubercule

Etimologie

Din semencer.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru semencer.
2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru semencer.
3. forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru semencer.
4. forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru semencer.
5. forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent pentru semencer.

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire