serpentină
română
Etimologie
Din franceză serpentin.
Pronunție
- AFI: /ser.pen'ti.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului serpentină | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | serpentină | serpentine |
| Articulat | serpentina | serpentinele |
| Genitiv-Dativ | serpentinei | serpentinelor |
| Vocativ | ' | ' |
- drum șerpuit, construit special pentru a ușura urcușul în pantă.
- cotitură a unui astfel de drum.
- fâșie lungă și îngustă de hârtie colorată, înfășurată strâns, care, fiind aruncată, se desfășoară în formă de spirală și este folosită drept mijloc de amuzament la petreceri.
- tub în formă de spirală folosit ca schimbător de căldură.
Traduceri
Traduceri