serpentină

română

Etimologie

Din franceză serpentin.

Pronunție

• AFI: /ser.pen'ti.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului serpentină
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	serpentină	serpentine
Articulat	serpentina	serpentinele
Genitiv-Dativ	serpentinei	serpentinelor
Vocativ	'	'

1. drum șerpuit, construit special pentru a ușura urcușul în pantă.
2. cotitură a unui astfel de drum.
3. fâșie lungă și îngustă de hârtie colorată, înfășurată strâns, care, fiind aruncată, se desfășoară în formă de spirală și este folosită drept mijloc de amuzament la petreceri.
4. tub în formă de spirală folosit ca schimbător de căldură.

Traduceri

Traduceri