servantă

română

Etimologie

Din franceză servante.

Pronunție

• AFI: /ser'van.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului servantă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	servantă	servante
Articulat	servanta	servantele
Genitiv-Dativ	servantei	servantelor
Vocativ	'	'

1. dulap special în care se păstrează vesela, tacâmurile și celelalte accesorii pentru servirea mesei.

Traduceri

Traduceri