servitute
română
Etimologie
Din latină servitus ~utis.
Pronunție
- AFI: /ser.vi'tu.te/
Substantiv
Declinarea substantivului servitute | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | servitute | servituți |
Articulat | servitutea | servituțile |
Genitiv-Dativ | servituții | servituților |
Vocativ | ' | ' |
- stare a celui aservit.
Traduceri
Traduceri