sfâșiere
română
Etimologie
Din a sfâșia.
Pronunție
- AFI: /sfɨ.ʃiˈje.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului sfâșiere | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | sfâșiere | sfâșieri |
| Articulat | sfâșierea | sfâșierile |
| Genitiv-Dativ | sfâșierii | sfâșierilor |
| Vocativ | sfâșiere | sfâșierilor |
- acțiunea de a sfâșia și rezultatul ei; sfâșietură.
- locul unde s-a sfâșiat ceva; spărtură, gaură; sfâșietură.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online