sfărâmați

română

Etimologie

Din sfărâmat.

Pronunție

• AFI: /sfə.rɨˈmaʦʲ/

Adjectiv

1. forma de masculin plural pentru sfărâmat.

Etimologie

Din sfărâma.

Verb

1. forma de persoana a II-a plural la prezent pentru sfărâma.
2. forma de persoana a II-a plural la conjunctiv prezent pentru sfărâma.
3. forma de persoana a II-a plural la imperfect pentru sfărâma.
4. forma de persoana a II-a plural la imperativ pentru sfărâma.