sfătuitoare

română

Etimologie

Din sfătuitor.

Pronunție

• AFI: /sfə.tu.i'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului sfătuitoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sfătuitoare	sfătuitoare
Articulat	sfătuitoarea	sfătuitoarele
Genitiv-Dativ	sfătuitoarei	sfătuitoarelor
Vocativ	sfătuitoareo	sfătuitoarelor

1. persoană care dă sfaturi; povățuitor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online