sfetnic

română

Etimologie

Din slavă sŭvĕtĩnikŭ.

Pronunție

• AFI: /'sfet.nik/

Substantiv

Declinarea substantivului sfetnic
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sfetnic	sfetnici
Articulat	sfetnicul	sfetnicii
Genitiv-Dativ	sfetnicului	sfetnicilor
Vocativ	'	'

1. (înv.) înalt dregător la curtea domnitorului cu care acesta se sfătuia.

Traduceri

Traduceri