sfincter

română

Etimologie

Din franceză, latină sphincter.

Pronunție

• AFI: /'sfink.ter/

Substantiv

Declinarea substantivului sfincter
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sfincter	sfinctere
Articulat	sfincterul	sfincterele
Genitiv-Dativ	sfincterului	sfincterelor
Vocativ	sfincterule	sfincterelor

1. mușchi inelar care înconjură un orificiu natural, reglându-i deschiderea în funcție de gradul de contracție sau de relaxare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online