sfintere

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină târzie sphincter, -eris; provine din greacă σϕιγκτήρ (sfingktír), -ῆρος (-íros) < σϕίγγω (sfíngo).

Pronunție

• AFI: /sfin'tɛre/

Substantiv

sfintere m., sfinteri pl.

1. sfincter

Cuvinte compuse

• sfintere anale

Referințe

• Treccani.it