sine

română

Etimologie

Din latină se (după mine, tine).

Pronunție

• AFI: /'si.ne/

Pronume

1. (pron.refl.) (forma accentuată de acuz. pers. 3 pentru toate genurile și numerele; uneori întărit prin „însuși”) (precedat de prep. „pe” sau înv. „pre”, având funcție de complement direct al unui verb reflexiv)

   Numai pe sine nu se vede

2. (pron.refl.) (precedat de prepoziții, are funcție de atribut, de complement indirect sau de complement circumstanțial)

   Păstrează totul pentru sine însăși

Cuvinte derivate

• sineși
• sinucide
• sinucigaș

Expresii

• De la sine = fără ajutorul sau intervenția cuiva, prin propriile forțe; din proprie inițiativă
• (substantivat) În sinea mea (sau a ta etc.) = în propria conștiință, în gând

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online