singulariza
română
Etimologie
Din franceză singulariser.
Pronunție
- AFI: /sin.gu.la.ri'za/
Verb
| Conjugarea verbului (se) singulariza | |
| Infinitiv | a (se) singulariza |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) singularizez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) singularizeze |
| Participiu | singularizat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz. și refl.) a scoate sau a ieși în evidență; a (se) deosebi, a (se) distinge printr-o trăsătură puțin obișnuită, ieșită din comun.
Sinonime
- (se) distinge; individualiza, remarca
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
a individualiza; a particulariza
|