slavonă
română
Etimologie
Din franceză slavon.
Pronunție
- AFI: /sla'vo.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului slavonă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | slavonă | slavone |
| Articulat | slavona | slavonele |
| Genitiv-Dativ | slavonei | slavonelor |
| Vocativ | ' | ' |
- limba literară scrisă a slavilor de sud și de est din sec. xi-xvii, dezvoltată din slava veche și folosită în unele țări ca limbă de cult și de cancelarie; limba slavă bisericească.
Traduceri
Traduceri