Etimologie

Din franceză slavon.

Pronunție

  • AFI: /sla'vo.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
slavonă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ slavonă slavone
Articulat slavona slavonele
Genitiv-Dativ slavonei slavonelor
Vocativ ' '
  1. limba literară scrisă a slavilor de sud și de est din sec. xi-xvii, dezvoltată din slava veche și folosită în unele țări ca limbă de cult și de cancelarie; limba slavă bisericească.


Traduceri