solubilitate
română
Etimologie
Din franceză solabilité.
Pronunție
- AFI: /so.lu.bi.li'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului solubilitate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | solubilitate | solubilități |
| Articulat | solubilitatea | solubilitățile |
| Genitiv-Dativ | solubilității | solubilităților |
| Vocativ | ' | ' |
- caracter solubil.
- cantitate maximă dintr-o substanță care poate fi dizolvată într-o anumită cantitate de solvent la o temperatură și o presiune determinată.
Traduceri
Traduceri