sonant

română

Etimologie

Din franceză sonnante.

Pronunție

• AFI: /so'nant/

Substantiv

Declinarea substantivului sonant
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sonant	sonante
Articulat	sonantul	sonantele
Genitiv-Dativ	sonantului	sonantelor
Vocativ	'	'

1. care prin unele caracteristici se apropie de vocale, iar, în unele limbi, poate fi sunet silabic.

Traduceri

Traduceri