sonetă

română

Etimologie

Din franceză sonnette.

Pronunție

• AFI: /so'ne.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului sonetă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sonetă	sonete
Articulat	soneta	sonetele
Genitiv-Dativ	sonetei	sonetelor
Vocativ	'	'

1. dispozitiv pentru baterea stâlpilor în pământ prin lovituri repetate.

Traduceri

Traduceri