română

Etimologie

Din sorț + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /sor'ʦar/


Substantiv


Declinarea substantivului
sorțar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sorțar sorțari
Articulat sorțarul sorțarii
Genitiv-Dativ sorțarului sorțarilor
Vocativ sorțarule sorțarilor
  1. tânăr care (potrivit unui vechi sistem de recrutare) trăgea la sorți pentru a fi repartizat la o anumită armă.


Traduceri

Referințe