specialistă
română
Etimologie
Din specialist.
Pronunție
- AFI: /spe.ʧi.a'lis.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului specialistă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | specialistă | specialiste |
| Articulat | specialista | specialistele |
| Genitiv-Dativ | specialistei | specialistelor |
| Vocativ | specialisto | specialistelor |
- persoană care cunoaște temeinic o disciplină, o problemă în domeniul căreia profesează.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '12 via DEX online