spilcui

română

Etimologie

Din spilcă + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /spil.ku'i/

Verb

Conjugarea verbului (se) spilcui
Infinitiv	a (se) spilcui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) spilcuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) spilcuiască
Participiu	spilcuit
Conjugare	IV

1. (v.refl.) (fam.) a-și îngriji în mod deosebit (și exagerat) înfățișarea și ținuta; a se găti, a se dichisi (excesiv).

Cuvinte derivate

• spilcuit

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• sclipui
• suplici

Referințe

• DEX '98 via DEX online