română

Etimologie

Din slavă (veche) sŭprenženŭ.

Pronunție

  • AFI: /ˈspri.ʒin/


Substantiv


Declinarea substantivului
sprijin
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sprijin sprijine
Articulat sprijinul sprijinele
Genitiv-Dativ sprijinului sprijinelor
Vocativ sprijinule sprijinelor
  1. ceea ce serveștesusțină, să sprijine, să prindă ceva (ca să nu cadă).
  2. (fig.) ajutor, asistență, ocrotire.
  3. (concr.) susținător, ocrotitor, sprijinitor.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe