spurca
 Vezi și : spurcă
|
română
Etimologie
Din latină spurcare.
Pronunție
- AFI: /spurˈka/
Verb
| Conjugarea verbului spurca | |
| Infinitiv | a spurca |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
spurc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să spurce |
| Participiu | spurcat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz. și refl.) (pop.) a (se) murdări, a (se) mânji.
- (v.refl.) a-și evacua excrementele sau urina.
- (v.tranz.) (fig.) a pângări, a profana, a necinsti.
- (v.tranz.) (fig.) a înjura.
- (v.tranz.) a atinge o mâncare sau un vas de gătit de ceva murdar, scârbos sau oprit de biserică.
- (v.refl.) (în practicile religioase creștine) a mânca de dulce în timpul postului.
- (v.refl.) (fig.) a se deprinde la ceva rău (sau prea bun), la ceva care nu este îngăduit; a se dedulci.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din spurca.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru spurca.
Referințe
- DEX '98 via DEX online