stârculeț

română

Etimologie

Din stârc + sufixul -uleț.

Pronunție

• AFI: /stɨr.ku'leʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului stârculeț
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	stârculeț	stârculeți
Articulat	stârculețul	stârculeții
Genitiv-Dativ	stârculețului	stârculeților
Vocativ	stârculețule	stârculeților

1. diminutiv al lui stârc.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• crestatul

Referințe

• DEX '98 via DEX online