stătuleț

română

Etimologie

Din stat + sufixul -uleț.

Pronunție

• AFI: /stə.tu'leʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului stătuleț
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	stătuleț	stătulețe
Articulat	stătulețul	stătulețele
Genitiv-Dativ	stătulețului	stătulețelor
Vocativ	stătulețule	stătulețelor

1. diminutiv al lui stat.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online