stanco

italiană

(italiano)

Etimologie

Origine incertă. Poate din franceza veche estanc (astăzi étanche), care provine din verbul estanchier (astăzi étancher) < probabil din latină populară *stanticare < stanticus < stans, stantis.

Pronunție

• AFI: /'stanko/

Adjectiv

Declinarea adjectivului stanco
	Singular	Plural
Masculin	stanco	stanchi
Feminin	stanca	stanche

1. obosit, epuizat, extenuat

   Oggi sono stanco poiché ho faticato molto.

2. (p. ext.) plictisit, agasat

Sinonime

• 1-2: fiacco, esausto, sfinito, sfiancato, esaurito, stressato, esaurito, spento, annoiato, seccato, indebolito, spossato, infiacchito, affaticato, (pop.) spompato, (fam.) stufo

Antonime

• fresco, in forze, energico, vitale, fertile, desideroso, voglioso, rinvigorito, riposato

Cuvinte derivate

• stancamente
• stancare
• stanchevole
• stanchezza

Expresii

• essere stanco morto

Etimologie

Din stancare.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru stancare.

   • română: (eu) obosesc

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario