stihuitor

română

Etimologie

Din a stihui + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /sti.hu.i'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului stihuitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	stihuitor	stihuitori
Articulat	stihuitorul	stihuitorii
Genitiv-Dativ	stihuitorului	stihuitorilor
Vocativ	stihuitorule	stihuitorilor

1. versificator, poet.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online