stilet

română

Etimologie

Din franceză stylet.

Pronunție

• AFI: /stiˈlet/

Substantiv

Declinarea substantivului stilet
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	stilet	stilete
Articulat	stiletul	stiletele
Genitiv-Dativ	stiletului	stiletelor
Vocativ	'	'

1. armă albă, având vârf ascuțit și lamă cu două tăișuri; junghi; pumnal.
2. instrument chirurgical folosit la sondarea unei activități sau a unei plăgi.

Traduceri

Traduceri