stilet
română
Etimologie
Din franceză stylet.
Pronunție
- AFI: /stiˈlet/
Substantiv
| Declinarea substantivului stilet | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | stilet | stilete |
| Articulat | stiletul | stiletele |
| Genitiv-Dativ | stiletului | stiletelor |
| Vocativ | ' | ' |
- armă albă, având vârf ascuțit și lamă cu două tăișuri; junghi; pumnal.
- instrument chirurgical folosit la sondarea unei activități sau a unei plăgi.
Traduceri
Traduceri