stingător

română

Variante

• stingătoare

Etimologie

Din a stinge + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /stin.gə'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului stingător
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	stingător	stingătoare
Articulat	stingătorul	stingătoarele
Genitiv-Dativ	stingătorului	stingătoarelor
Vocativ	stingătorule	stingătoarelor

1. dispozitiv, aparat etc. care servește la stingerea unei flăcări, a unor scântei, a unui foc; (în special) extinctor.

Cuvinte compuse

• stingător de scântei

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online