stipula

română

Etimologie

Din franceză stipuler.

Pronunție

• AFI: /sti.puˈla/

Verb

Conjugarea verbului stipula
Infinitiv	a stipula
Indicativ prezent pers. 1 sg.	stipulez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să stipuleze
Participiu	stipulat
Conjugare	I

1. a indica în mod special (într-un act juridic); a specifica.

Traduceri

Traduceri