strâmbătate

română

Etimologie

Din strâmb + sufixul -ătate.

Pronunție

• AFI: /strɨm.bə'ta.te/

Substantiv

Declinarea substantivului strâmbătate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	strâmbătate	strâmbătăți
Articulat	strâmbătatea	strâmbătățile
Genitiv-Dativ	strâmbătății	strâmbătăților
Vocativ	strâmbătate	strâmbătăților

1. (înv. și pop.) nedreptate; (p.ext.) neadevăr, minciună.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online