străduință

română

Etimologie

Din a (se) strădui + sufixul -ință.

Pronunție

• AFI: /strə.duˈin.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului străduință
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	străduință	străduințe
Articulat	străduința	străduințele
Genitiv-Dativ	străduinței	străduințelor
Vocativ	străduință	străduințelor

1. (rar) strădanie.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online