Etimologie

Din a (se) strădui + sufixul -ință.

Pronunție

  • AFI: /strə.duˈin.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
străduință
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ străduință străduințe
Articulat străduința străduințele
Genitiv-Dativ străduinței străduințelor
Vocativ străduință străduințelor
  1. (rar) strădanie.


Traduceri

Referințe