străduință

română

Din a (se) strădui + sufixul -ință.

Declinarea substantivului străduință
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	străduință	străduințe
Articulat	străduința	străduințele
Genitiv-Dativ	străduinței	străduințelor
Vocativ	străduință	străduințelor