strămută

Vezi și : strămuta

română

Etimologie

Din strămuta.

Pronunție

• AFI: /strəˈmu.tə/
• AFI: /strə.muˈtə/ (forma de perfect simplu)

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru strămuta.
2. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru strămuta.
3. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru strămuta.
4. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru strămuta.