strigați

română

Etimologie

Din striga.

Pronunție

• AFI: /striˈgaʦʲ/

Verb

1. forma de persoana a II-a plural la prezent pentru striga.
2. forma de persoana a II-a plural la conjunctiv prezent pentru striga.
3. forma de persoana a II-a plural la imperfect pentru striga.
4. forma de persoana a II-a plural la imperativ pentru striga.