stropitoare
română
Etimologie
Din a (se) stropi + sufixul -toare.
Pronunție
- AFI: /stro.pi'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului stropitoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | stropitoare | stropitori |
| Articulat | stropitoarea | stropitorile |
| Genitiv-Dativ | stropitorii | stropitorilor |
| Vocativ | stropitoare | stropitorilor |
- vas de tablă, de material plastic etc., de mărimea unei găleți, cu toartă și cu o țeavă aplicată pe partea laterală a peretelui exterior, la care este adaptat un dispozitiv în formă de sită, care servește la stropitul culturilor din grădini.
- recipient mare, de obicei cilindric, montat pe un cadru cu roți și prevăzut cu un dispozitiv de proiectat apa, care servește la stropitul străzilor; vehicul prevăzut cu un asemenea recipient.
- (înv.) pulverizator.
- pămătuf făcut din bucăți de cârpă, cu care fierarul stropește cu apă cărbunii prea înfierbântați din vatra fierăriei.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online