strună

română

Etimologie

Din slavă (veche) struna.

Pronunție

• AFI: /'stru.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului strună
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	strună	strune
Articulat	struna	strunele
Genitiv-Dativ	strunei	strunelor
Vocativ	strună	strunelor

1. fir elastic confecționat din metal, din intestine de animale etc. care se întinde pe unele instrumente muzicale și produce, prin vibrare, sunete; coardă.
2. sfoară bine întinsă, făcută din fire elastice și răsucite, destinată să țină întinsă pânza ferăstrăului.
3. fir plastic sau metalic de care se leagă cârligul unei unelte de pescuit.
4. parte a frâului care înconjură bărbia calului și se prinde de cele două capete ale zăbalei.

Cuvinte derivate

• struni
• înstruna

Cuvinte compuse

• struna-cocoșului

Expresii

• A cânta (sau a bate) cuiva în strună (sau în struna cuiva) = a fi de aceeași părere cu cineva pentru a-i câștiga simpatia, favoarea; a linguși pe cineva
• (adverbial) A merge strună = a merge foarte bine
• A ține (pe cineva) în strună = a înfrâna, a ține din scurt (pe cineva)

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online