strungări

română

Etimologie

Din strungar + sufixul -ări.

Pronunție

• AFI: /strun.ɡəˈri/

Verb

Conjugarea verbului strungări
Infinitiv	a strungări
Indicativ prezent pers. 1 sg.	strungăresc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să strungărească
Participiu	strungărit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) (rar) a strunji.

Cuvinte derivate

• strungărit

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online