struthio
Vezi și : Struthio |
(Latina)
Etimologie
Din greacă antică στρουθίων (strouthíōn); sau o formă scurtă pentru strūthiocamēlus, care provine din greacă antică στρουθιοκάμηλος (strouthiokámēlos) < compus din στρουθόs (strouthós, "vrabie") + κάμηλος (kámēlos, "cămilă").
Pronunție
- AFI: /'struː.tʰi.oː/
Substantiv
Declinarea substantivului strūthiō | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ | strūthiō | strūthiōnēs |
Genitiv | strūthiōnis | strūthiōnum |
Dativ | strūthiōnī | strūthiōnibus |
Acuzativ | strūthiōnem | strūthiōnēs |
Ablativ | strūthiōne | strūthiōnibus |
Vocativ | strūthiō | strūthiōnēs |