stupitură

română

Etimologie

Din a stupi + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /stu.pi'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului stupitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	stupitură	stupituri
Articulat	stupitura	stupiturile
Genitiv-Dativ	stupiturii	stupiturilor
Vocativ	stupitură	stupiturilor

1. (reg.) scuipătură.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online