subînțelege

română

Etimologie

Din sub- + a înțelege (după franceză sous-entendre).

Pronunție

• AFI: /sub.ɨn.ʦe'le.ʤe/

Verb

Conjugarea verbului (se) subînțelege
Infinitiv	a (se) subînțelege
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) subînțeleg
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) subînțeleagă
Participiu	subînțeles
Conjugare	III

1. (v.refl. tranz.) a (se) înțelege (dintr-un context, dintr-o convorbire, dintr-o aluzie) ceva ce nu este exprimat direct.
2. (v.refl.) a fi de la sine înțeles, a rezulta, a reieși.

Cuvinte derivate

• subînțeles

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online