română

Variante

Etimologie

Din franceză substitution < latină substitutio, substitutionis.

Pronunție

  • AFI: /sub.sti'tu.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
substituție
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ substituție substituții
Articulat substituția substituțiile
Genitiv-Dativ substituției substituțiilor
Vocativ substituție substituțiilor
  1. substituire, înlocuire.
  2. (spec.) fenomen prin care un atom sau un grup de atomi din molecula unui corp chimic compus este înlocuit prin alt atom sau grup de atomi, provenind de la un alt corp chimic.
  3. (spec.) (mat.) înlocuire, într-o expresie matematică, a unui element sau a mai multor elemente prin alte elemente.
  4. (spec.) dispoziție prin care un moștenitor este obligattransmită, la moartea sa, bunurile moștenite unei persoane desemnate ca succesorul său obligatoriu; dispoziție prin care este numit un al doilea moștenitor pentru cazul când primul, dintr-un motiv oarecare, nu va intra sau nu va acceptaintre în drepturile sale.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe