română

Etimologie

Din franceză substitut < latină substitutus.

Pronunție

  • AFI: /sub.sti'tut/


Substantiv


Declinarea substantivului
substitut
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ substitut substituți
Articulat substitutul substituții
Genitiv-Dativ substitutului substituților
Vocativ substitutule substituților
  1. persoană care înlocuiește temporar pe titularul unei funcții.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe