română

Etimologie

Din verbul a sufla + sufixul -ai.

Pronunție

  • AFI: /suˈflaj/


Substantiv


Declinarea substantivului
suflai
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ suflai suflaiuri
Articulat suflaiul suflaiurile
Genitiv-Dativ suflaiului suflaiurilor
Vocativ suflaiule suflaiurilor
  1. tub metalic subțire și îndoit, cu un orificiu strâmt de ieșire, prin care se suflă aer într-o flacară de gaz sau de alcool, pentru a se obține activarea arderii; suflător.
  2. instalație folosită la aerisirea puțurilor adânci de exploatare, formată din burlane prevăzute cu o pâlnie care se poate roti în direcția vântului.


Traduceri

Etimologie

Din sufla.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la perfect simplu pentru sufla.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperfect pentru sufla.

Anagrame

Referințe