suplini
română
Etimologie
Din italiană supplire (după plin).
Pronunție
- AFI: /su.pli'ni/
Verb
| Conjugarea verbului suplini | |
| Infinitiv | a suplini |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
suplinesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să suplinească |
| Participiu | suplinit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a înlocui pe cineva (temporar) în funcții sau în obligații, a ține locul.
- (v.tranz.) a ține loc de ceva.
- (v.tranz.) a adăuga ceva ce lipsește; a împlini, a completa o lipsă.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online