supușime

română

Etimologie

Din supus + sufixul -ime.

Pronunție

• AFI: /su.pu'ʃi.me/

Substantiv

Declinarea substantivului supușime
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	supușime	invariabil
Articulat	supușimea	invariabil
Genitiv-Dativ	supușimii	invariabil
Vocativ	supușime	invariabil

1. (rar) totalitatea supușilor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online