română

Etimologie

Din verbul a suspina (derivat regresiv).

Pronunție

  • AFI: /susˈpin/


Substantiv


Declinarea substantivului
suspin
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ suspin suspinuri
Articulat suspinul suspinurile
Genitiv-Dativ suspinului suspinurilor
Vocativ suspinule suspinurilor
  1. respirație sonoră, adâncă și prelungită, provocată mai ales de o durere psihică; oftat, suspinare.
  2. respirație scurtă și întretăiată, care însoțește un plâns puternic; sughiț (de plâns), suspinare.
  3. (reg.) astmă (la cai).

Expresii

  • (rar) A-și da ultimul suspin = a muri


Traduceri

Etimologie

Din suspina.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru suspina.
  2. forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru suspina.

Referințe