sutura
română
Etimologie
Din franceză suturer.
Pronunție
- AFI: /su.tu'ra/
Verb
| Conjugarea verbului sutura | |
| Infinitiv | a sutura |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
suturez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să sutureze |
| Participiu | suturat |
| Conjugare | I |
- coase cu fire de ață, reunind marginile; a uni printr-o sutură.
Traduceri
Traduceri