sutura

română

Etimologie

Din franceză suturer.

Pronunție

• AFI: /su.tu'ra/

Verb

Conjugarea verbului sutura
Infinitiv	a sutura
Indicativ prezent pers. 1 sg.	suturez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să sutureze
Participiu	suturat
Conjugare	I

1. coase cu fire de ață, reunind marginile; a uni printr-o sutură.

Traduceri

Traduceri