syllabe
![]() |
![]() |
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme: Dezvoltare în alte limbi |
(français)
Etimologie
Din franceză veche sillebe, sillabe, care provine din latină syllaba („silabă”) < greacă antică συλλαβή (sullabḗ), din συλλαμβάνω (sullambánō, „a culege, a aduna”), compus din συν- (sun-, „împreună”) + λαμβάνω (lambánō, „a lua”).
Înrudit cu catalană síl·laba, italiană sillaba, portugheză sílaba, română silabă și spaniolă sílaba.
Pronunție
Substantiv
Vezi și
Etimologie
Din syllaber.
Verb
- forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru syllaber.
- forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru syllaber.
- forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru syllaber.
- forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru syllaber.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent pentru syllaber.