tângă

română

Etimologie

Din slavă tąga.

Pronunție

• AFI: /'tɨn.gə/

Substantiv

Declinarea substantivului tângă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tângă	tângi
Articulat	tânga	tângile
Genitiv-Dativ	tângii	tângilor
Vocativ	'	'

1. (înv.) stare sufletească provocată de săvârșirea unei fapte nesocotite sau de o nereușită.

Traduceri

Traduceri