târgoveț
română
Etimologie
Din slavă trŭgovĭcĭ.
Pronunție
- AFI: /tɨr.go'veʦ/
Substantiv
| Declinarea substantivului târgoveț | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | târgoveț | târgoveți |
| Articulat | târgovețul | târgoveții |
| Genitiv-Dativ | târgovețului | târgoveților |
| Vocativ | ' | ' |
- (astăzi fam.) totalitate a târgoveților (dintr-o țară sau dintr-o localitate).
- mulțime de târgoveți.
Traduceri
Traduceri