tăblăluță

română

Etimologie

Din tabla + sufixul -uță.

Pronunție

• AFI: /tə.blə'lu.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului tăblăluță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tăblăluță	tăblăluțe
Articulat	tăblăluța	tăblăluțele
Genitiv-Dativ	tăblăluței	tăblăluțelor
Vocativ	tăblăluță	tăblăluțelor

1. diminutiv al lui tabla.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online