tăgârța

română

Etimologie

Din neogreacă tagartzika.

Pronunție

• AFI: /tə.gɨr'ʦa/

Verb

Conjugarea verbului tăgârța
Infinitiv	a tăgârța
Indicativ prezent pers. 1 sg.	tăgârțez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să tăgârțeze
Participiu	tăgârțat
Conjugare	I

1. a se agăța de cineva.

Traduceri

Traduceri